Seul acum

Are Coreea de Nord internet? Kwangmyong și stick-urile USB

13 min de citit

Are Coreea de Nord internet? Nu pentru cei 25 de milioane de locuitori ai săi, ci doar pentru o elită restrânsă. Întreaga țară funcționează cu un singur bloc mic de adrese IP publice, mai puține decât are o singură companie din străinătate. Oamenii obișnuiți folosesc Kwangmyong (광명), un intranet național închis, fără nicio legătură cu web-ul din exterior, în timp ce accesul real la internet rămâne rezervat unei elite verificate, hackerilor statului și unor străini.

Diferența dintre cele două rețele stabilește ce au voie să știe 25 de milioane de oameni. Ea explică și de ce cel mai important canal de informații din exterior nu este deloc online. Este un stick USB care trece din mână în mână.

Puncte esențiale

  • Întreaga prezență publică a Coreei de Nord pe internet încape într-un singur bloc mic de adrese IPv4, mai puține decât deține adesea o companie de mărime medie din străinătate.
  • Kwangmyong este un intranet la scară națională: e-mail, știri de stat și baze de date aprobate, toate fără nicio cale spre Google, YouTube sau presa străină.
  • Telefoanele mobile sunt răspândite în orașe, dar cartelele SIM interne nu pot suna și nici trimite mesaje în străinătate, iar telefoanele sunt construite să blocheze fișierele neaprobate.
  • Cea mai mare parte a știrilor, filmelor și K-dramelor din exterior intră tot pe stick-uri USB, carduri SD și DVD-uri introduse pe ascuns peste granița cu China.

Are Coreea de Nord internet sau doar un intranet?

Are ambele, iar ele sunt ținute separat intenționat. Gândiți-vă la două conducte diferite. Una este o linie subțire către internetul global, trecută prin China și, din 2017, și prin Rusia. Cealaltă este o rețea internă care, din interior, arată ca internetul (site-uri, browsere, e-mail), dar se conectează numai la servere aflate în Coreea de Nord.

Conducta subțire către exterior este cea pe care o pot măsura cercetătorii din afară. Ea funcționează cu un singur bloc mic de adrese IPv4, atât de mic încât monitoarele de rețea externe pot urmări dintr-o privire prezența publică a întregii țări. Pentru comparație, Coreea de Sud, a cărei bandă largă o explicăm în de ce este internetul coreean atât de rapid, este una dintre cele mai conectate țări de pe planetă. Două țări de pe aceeași peninsulă se află la capetele opuse ale scalei conectivității.

Rețeaua internă este cea pe care o văd cetățenii. Calculatoarele lor nu sunt rutate deloc spre lumea exterioară, deci nu există niciun truc cu VPN și nicio setare ascunsă care s-o deschidă. Separarea este fizică și administrativă, nu doar un filtru software.

De ce restricționează Coreea de Nord internetul?

Statul controlează informația ca parte centrală a modului în care guvernează. Ideologia oficială prezintă conducerea familiei Kim, pe care o urmărim în cum au transmis 3 conducători puterea mai departe, drept sursa succesului național. Accesul necontrolat la media sud-coreeană, la știrile străine și la mesageria deschisă i-ar lăsa pe oameni să compare această poveste cu relatările din exterior. Un intranet închis le permite autorităților să ofere instrumente moderne fără o astfel de expunere.

Ce este Kwangmyong (광명), intranetul nord-coreean?

Kwangmyong înseamnă „lumină strălucitoare“. Este o rețea la nivel național, intrată în funcțiune în jurul anului 2000, administrată de instituții ale statului, și este cel mai apropiat lucru de web pe care îl au majoritatea nord-coreenilor.

Ce se găsește pe Kwangmyong?

Relatările dezertorilor și ale cercetătorilor care l-au studiat descriu un meniu destul de îngust:

  • Presa de stat, inclusiv KCNA (Agenția Centrală de Presă a Coreei, serviciul oficial de știri) și Rodong Sinmun, ziarul partidului de guvernământ.
  • Site-uri guvernamentale și instituționale, de la ministere până la universități și fabrici.
  • Materiale de bibliotecă și de cercetare, inclusiv documente științifice și tehnice, unele traduse sau rezumate din surse străine după verificare.
  • E-mail și mesagerie internă care rămân în interiorul rețelei.

Materiale străine apar, dar filtrate. Inginerii și oamenii de știință pot cere lucrări tehnice descărcate de pe internetul global și puse pe Kwangmyong după o verificare. Ce lipsește este orice posibilitate de a accesa direct surse din exterior sau de a vorbi cu oameni din străinătate.

Cine folosește Kwangmyong și unde?

Accesul se face de obicei prin instituții: universități, centre de cercetare, locuri de muncă, biblioteci precum Grand People’s Study House din Phenian și săli de calculatoare. Conexiuni la domiciliu există, dar sunt legate de înregistrare și mult mai frecvente în Phenian decât în provincii. Penuria de electricitate din afara capitalei limitează și mai mult utilizarea, așa că experiența unui utilizator din provincie poate fi foarte diferită de cea a unui student din Phenian.

Rânduri de calculatoare desktop într-o sală de calculatoare liniștită, genul de loc în care mulți nord-coreeni ajung la intranetul Kwangmyong
Foto: Grand People's Study House de Mark Fahey, CC BY 2.0

Cine are acces la internetul real în Coreea de Nord?

Un număr mic de oameni, fiecare pentru o sarcină precisă. Estimările privind cifra exactă diferă și niciuna nu poate fi verificată independent, dar cercetătorii sunt de acord că este o fracțiune minusculă din populație. Acestea sunt grupurile descrise de obicei:

Grup Rețeaua folosită Ce poate accesa Cum este controlat
Cetățeni obișnuiți Intranetul Kwangmyong, rețeaua mobilă internă Presa de stat, site-uri aprobate, e-mail intern Fără cale spre internetul global; dispozitive înregistrate
Oficiali de rang înalt și elita de încredere Internet global, limitat Site-uri străine relevante pentru munca lor Verificare, monitorizare, acces legat de funcție
Cercetători și studenți selectați Acces global supravegheat Surse tehnice și științifice Săli supravegheate, înregistrarea activității, scop atribuit
Unități cibernetice ale statului Internet global, adesea din străinătate Ținte din toată lumea Conduse de stat pentru venituri și informații
Diplomați străini, personal de ajutor umanitar, unii vizitatori Rețele separate pentru străini Internet global, regulile se schimbă în timp Ținuți separat de utilizatorii locali

Folosesc hackerii nord-coreeni internetul?

Da, și se numără printre cei mai activi utilizatori ai țării. Grupurile de hackeri susținute de stat sunt larg documentate de guverne și de firme de securitate, iar o mare parte din activitatea lor ține de bani. Potrivit Reuters, FBI afirmă că hackerii nord-coreeni au furat peste 400 de milioane de dolari folosind imagini video, dându-se drept contacte de încredere în apeluri video. DW a relatat același caz al FBI drept destructurarea de către SUA a unei înșelătorii cu criptomonede de 400 de milioane de dolari. Coreea de Nord a negat constant orice implicare în atacurile cibernetice care îi sunt atribuite.

Priviți-o ca pe un paradox. O țară care își ține propriii oameni offline conduce unele dintre cele mai capabile operațiuni de hacking din lume, multe dintre ele lucrând, după toate informațiile, prin infrastructură din afara Coreei de Nord, nu prin acea conductă internă subțire.

Ce este domeniul .kp?

.kp este domeniul de țară al Coreei de Nord, ca .uk sau .kr. În 2016, o configurare greșită a unui server a lăsat pentru scurt timp persoane din afară să vadă lista completă a domeniilor .kp, iar ea conținea doar vreo 28 de site-uri, mai ales presă de stat, turism și portaluri guvernamentale. Acea privire fugară a arătat cât de mic este, de fapt, internetul orientat spre exterior.

Au nord-coreenii telefoane mobile?

Da, mulți au, mai ales în orașe. Serviciul mobil a luat avânt după ce Koryolink (고려링크), o societate mixtă cu Orascom din Egipt, a lansat o rețea 3G în 2008. Mai târziu a apărut un al doilea operator intern. Smartphone-urile vândute sub mărci locale precum Arirang și Pyongyang sunt frecvente printre cei care și le permit.

Contează mai mult ce nu pot face aceste telefoane decât ce pot. Cartelele SIM interne nu pot efectua apeluri internaționale și nici trimite mesaje în străinătate. Nu există acces la internetul global, nici magazine de aplicații străine, nici aplicații de mesagerie străine. Utilizatorii au apeluri și SMS-uri interne și, la unele abonamente, acces la servicii de intranet aprobate, jocuri, dicționare și aplicații autorizate de stat.

Cum sunt monitorizate telefoanele nord-coreene?

Cercetătorii care au examinat dispozitive scoase pe ascuns din țară raportează că software-ul este construit pentru control. Telefoanele ar verifica fișierele după o semnătură digitală de stat și ar refuza să deschidă conținut neaprobat, iar unele ar înregistra activități precum capturile de ecran sau istoricul de navigare, pe care inspectorii le pot consulta. Aceeași logică străbate Red Star OS (붉은별), sistemul de operare pentru calculatoare al țării, bazat pe Linux, care, potrivit specialiștilor în securitate ce l-au analizat, marchează fișierele în feluri care permit urmărirea lor până la aparatul de origine.

În practică, asta înseamnă că telefonul nu este un obiect privat. Este un instrument înregistrat, care poate fi inspectat oricând, iar nord-coreenii îl folosesc, de regulă, având asta în minte.

Cum ajunge informația din exterior în Coreea de Nord?

Mai ales offline. Cum rețelele sunt etanșe, conținutul străin călătorește fizic, de obicei peste lunga graniță terestră cu China, unde comerțul, legal și informal, se desfășoară de decenii.

  1. Stick-uri USB și carduri microSD. Mici, ieftine și ușor de ascuns. Un singur card poate ține un sezon întreg dintr-un serial sud-coreean, un film și muzică. Cardurile microSD pot fi înghițite sau rupte în două dacă se apropie o inspecție, motiv pentru care sunt atât de populare.
  2. DVD-uri și VCD-uri mai vechi. Formatul mai vechi există încă, dar e mai riscant, pentru că un disc poate rămâne blocat în player la o pană bruscă de curent și poate fi găsit când vin inspectorii.
  3. Playere notel (노트텔). Mici playere media portabile de fabricație chinezească, cu porturi USB și SD și ieșire TV. Au devenit un obiect de bază în gospodării, pentru că pot reda fișiere introduse pe ascuns fără să lase urme pe un calculator înregistrat.
  4. Radioul. Aparatele legale se vând preacordate pe posturile statului, dar aparatele modificate și cele introduse pe ascuns pot prinde emisiuni destinate Nordului, difuzate din Coreea de Sud și de radiodifuzori internaționali.
  5. Telefoane chinezești lângă graniță. În orașele de frontieră, telefoanele chinezești introduse pe ascuns pot prinde uneori rețelele din China, iar oamenii pot suna rude din străinătate, adesea dezertori care trimit bani acasă. Este una dintre cele mai periculoase activități și este urmărită activ.

O mare parte a acestui comerț trece prin jangmadang (장마당), piețele informale apărute după foametea din anii 1990. Conținutul circulă ca orice alt produs de contrabandă: prin negustori, rude și prieteni de încredere. Dezertorii, ale căror trasee de ieșire le prezentăm în cum au scăpat peste 30.000 de dezertori nord-coreeni și cum o iau de la capăt, numesc adesea serialele sud-coreene drept prima lor imagine reală despre viața din afară.

Ce se întâmplă dacă nord-coreenii sunt prinși cu conținut străin?

Pedepsele pot fi severe și au devenit mai dure. Echipele de inspecție, numite adesea Grupul 109 (109상무), fac de multă vreme controale inopinate la domiciliu, pe telefoane și pe playere media. Mărturiile dezertorilor și organizațiile pentru drepturile omului descriu percheziții programate la pene de curent, astfel încât discul să rămână blocat în player.

În 2020, țara a adoptat o lege tradusă de obicei drept Legea respingerii ideologiei și culturii reacționare, care, potrivit organizațiilor pentru drepturile omului, prevede pedepse grele cu închisoarea pentru vizionarea sau distribuirea de conținut sud-coreean și pedepse și mai dure pentru distribuire. Grupuri din exterior au documentat și cazuri de oameni pedepsiți pentru imitarea vorbirii sau a argoului sud-coreean. Pentru că verificarea independentă în interiorul Coreei de Nord este aproape imposibilă, sentințele concrete din cazuri individuale sunt greu de confirmat, iar orice poveste izolată trebuie tratată cu prudență.

De ce își asumă oamenii riscul?

Mai ales din curiozitate și pentru divertisment. Dezertorii descriu serialele sud-coreene ca fiind mai captivante decât televiziunea de stat, iar detaliile vieții obișnuite din ele (mâncare, haine, apartamente) contrazic discret ceea ce li s-a predat. Mita joacă și ea un rol: inspectorii pot fi uneori cumpărați, așa că riscul real depinde de bani și de relații la fel de mult ca de lege.

Mai multe stick-uri USB și carduri microSD pe o masă, genul de suport de stocare folosit pentru a introduce filme și seriale străine în Coreea de Nord
Foto: No roaming in North Korea -(2605093840) de (stephan), CC BY-SA 2.0

Ce știm și ce nu știm despre internetul din Coreea de Nord

Ce știm

  • Prezența publică a Coreei de Nord pe internet se limitează la un bloc mic de adrese și la o mână de site-uri .kp, așa cum au arătat măsurătorile de rețea din exterior și lista de domenii din 2016.
  • Cetățenii obișnuiți sunt limitați la Kwangmyong și la o rețea mobilă internă, fără apeluri internaționale și fără navigare pe web.
  • Operațiunile de hacking ale statului folosesc intens internetul global; cazul FBI relatat de Reuters și DW este un exemplu recent.
  • Suporturile de stocare introduse pe ascuns rămân principalul canal pentru conținutul din exterior, potrivit dezertorilor și cercetătorilor.

Ce nu știm

  • Câți oameni au acces real la internet. Cifrele care circulă sunt estimări și nu pot fi verificate.
  • Cât de îndeaproape sunt monitorizate zi de zi telefoanele și calculatoarele individuale, dincolo de ce găsesc cercetătorii pe dispozitivele scoase din țară.
  • Cât de mult au redus legea din 2020 și inspecțiile intensificate fluxul de conținut străin, în loc să îl împingă și mai adânc în ilegalitate.

Cronologie: momente-cheie ale internetului nord-coreean

Când Eveniment
În jurul anului 2000 Intranetul Kwangmyong intră în funcțiune ca rețea națională închisă
2008 Koryolink, o societate mixtă cu Orascom din Egipt, lansează serviciul mobil 3G
2013 Vizitatorii străini primesc pentru scurt timp date mobile 3G, pe o rețea separată pentru străini
2014 Legătura Coreei de Nord cu internetul cade pentru câteva ore, o pană raportată pe larg de firmele de monitorizare
2016 Un server configurat greșit expune lista completă a celor aproximativ 28 de domenii .kp
2017 O a doua legătură internațională, prin Rusia, intră în funcțiune alături de ruta prin China
2020 Este adoptată o lege care ridică puternic pedepsele pentru consumul de conținut sud-coreean

Pot străinii să folosească internetul în Coreea de Nord?

Uneori, pe rețele separate, ținute departe de localnici. Diplomații, lucrătorii umanitari și străinii rezidenți au avut acces prin ambasade, birouri și servicii dedicate. Turiștii sunt o altă poveste: regulile pentru vizitatori s-au schimbat de mai multe ori, iar în unele perioade au fost permise conexiuni plătite în hoteluri sau pe cartele SIM pentru străini, în altele nu.

Dacă vă gândiți să mergeți, ghidul nostru poți vizita Coreea de Nord? acoperă tururile, regulile și riscurile. Pentru orice informație actuală despre conectivitate, întrebați direct un operator turistic autorizat și consultați pagina de recomandări de călătorie a propriului guvern, pentru că multe țări avertizează împotriva sau restricționează călătoriile acolo. Nu presupuneți că telefonul vă va funcționa și nu luați cu voi conținut sau fișiere pe care nu ați vrea să le vadă inspectorii.

Pot persoanele din afara Coreei de Nord să viziteze site-uri nord-coreene?

Unele, da. Câteva site-uri de stat pe domenii .kp, precum portalurile oficiale de știri și de turism, pot fi accesate din străinătate, deși sunt adesea lente sau indisponibile. Aveți în vedere că unele guverne restricționează accesul la site-urile de stat sau la rețelele sociale nord-coreene, iar Coreea de Sud blochează multe dintre ele în baza propriilor legi de securitate. Verificați regulile țării voastre înainte să le căutați.

FAQ

Are Coreea de Nord Wi-Fi?

Wi-Fi există, dar pentru utilizatorii obișnuiți se conectează la rețele interne, nu la internetul global. Hotelurile și birourile pentru străini au oferit conexiuni în diverse perioade. Simbolul Wi-Fi de pe un telefon nord-coreean nu înseamnă acces la Google sau YouTube.

Pot nord-coreenii să folosească Google, YouTube sau Facebook?

Nu, cetățenii obișnuiți nu pot. Aceste servicii se află pe internetul global, care este tăiat de Kwangmyong și de telefoanele interne. Doar numărul mic de persoane cu acces global autorizat le-ar putea accesa, iar acel acces este monitorizat.

Este Kwangmyong gratuit?

Accesul este oferit în general prin instituții precum școli, biblioteci și locuri de muncă, nu vândut ca un abonament de internet de acasă. Accesul de acasă și cel mobil presupun înregistrare și taxe care variază, iar cercetătorii din exterior nu pot verifica costurile actuale. Ce este clar e că, oricum, conținutul este aprobat de stat.

Pot nord-coreenii să sune persoane din afara țării?

Nu de pe telefoanele interne, care blochează apelurile internaționale. Unele persoane de lângă granița cu China folosesc telefoane chinezești introduse pe ascuns, conectate la rețele chinezești, ca să ia legătura cu rude din străinătate, ceea ce este ilegal și urmărit îndeaproape. Apelurile internaționale oficiale există doar prin canale aprobate.

Cum ajung K-dramele în Coreea de Nord?

Mai ales pe stick-uri USB, carduri microSD și DVD-uri introduse pe ascuns peste granița cu China și vândute sau schimbate prin piețe informale. Oamenii le privesc pe playere notel sau pe calculatoare. Dacă sunt prinși, pot primi pedepse grele în baza legilor îndreptate împotriva conținutului sud-coreean.

S-a întâmplat vreodată ca internetul Coreei de Nord să cadă complet?

Da. Legăturile sale internaționale limitate au căzut de mai multe ori, inclusiv într-o pană raportată pe larg în 2014. Pentru că țara depinde de atât de puține rute, o singură defecțiune sau un singur atac poate tăia conexiunea ei globală, deși Kwangmyong continuă să funcționeze în interiorul țării.

Ce merită urmărit în continuare la internetul nord-coreean

Trei semnale spun cel mai mult. Primul: urmăriți monitoarele de rețea din exterior pentru schimbări în blocul de adrese al Coreei de Nord sau în rutele internaționale, pentru că orice legătură nouă cu China sau Rusia apare acolo înaintea știrilor oficiale. Al doilea: citiți mărturiile dezertorilor și rapoartele privind drepturile omului despre conținutul introdus pe ascuns, cea mai bună fereastră spre întrebarea dacă represiunea dă rezultate. Al treilea: urmăriți rapoartele FBI, ale ONU și ale firmelor de securitate despre operațiunile cibernetice nord-coreene, cea mai clară dovadă a felului în care statul folosește internetul pe care îl refuză propriilor oameni.

Pentru partea umană, relatările dezertorilor înșiși sunt cel mai bun punct de pornire, iar presa de stat nord-coreeană merită citită și ea, atâta timp cât o tratați ca pe declarații oficiale, nu ca pe fapte verificate.

Ți-a fost util? Distribuie-lXFacebookLINEWhatsAppTelegram

Articole similare

Sources k-korea.blog · news.google.com

Prețurile, programul și disponibilitatea se schimbă. Verifică pagina oficială înainte să cumperi sau să pleci la drum.

Scris de Korea

Korea e scris de un coreean care locuiește în Seul. În fiecare zi văd ce caută, cumpără, mănâncă și urmăresc oamenii de aici și explic totul în 40 de limbi. Fără articole plătite.